88. Voia liberă şi ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu

De se va întreba cineva, dacă trebuie ca poticnirea să vină, cum fugi de ea? Răspunsul este acesta: chiar dacă poticnirea va fi să vină, să nu cădem cu orice chip. Asemeni un doctor poate zice: „E nevoie ca cutare boală să vină, dar nu ca să-ţi aducă numaidecât moartea, dacă vom fi cu băgare de seamă”.

Când Dumnezeu glăsuieşte despre „trebuinţă” nu înţelege, astfel glăsuind, să ne răpească neatârnarea lucrării noastre, nici slobozenia hotărârilor noastre, cum nici a supune viaţa omenească unei constrângeri dinafară. El numai prezice ceea ce nu se poate să nu vină; ceea ce, cu alte cuvinte, a arătat Luca, atunci când a zis: „Nu se poate ca scandalul să nu vină…” Nu prezicerea lui Dumnezeu îl aduce, departe de noi acest gând, – nu pentru că mai dinainte le-a vestit, ele vin, ci el le-a vestit pentru că nu se putea să nu vină.

Dacă oamenii care pricinuiesc aceste scandaluri n-ar fi avut voia răului, ele n-ar fi venit – şi dacă n-ar fi trebuit să se petreacă, n-ar fi fost vestite. (…)

Reclame